Pe Transfagarasan cu motocicleta

Imi plac motoarele pe doua roti, si desi nu posed decat o mica naked de oras, Honda CBF500, imi doream de mult sa traversez Transfagarasanul. Si iata cum intr-o sambata din august 2009, mi-am luat sotia, care nu refuza niciodata vreo aventura de acest gen si am plecat la drum. Cu gandul sa ramanem seara pe la vreo pensiune de pe traseu. Din start trebuie sa spun ca, deoarece cunosteam ca drumul din Arges care urca spre Balea este foarte prost (il facusem de mai multe ori cu masina), am ales sa traversam dinspre nord spre sud, dinspre Sibiu spre Vidraru. Deci, Bucuresti - Brasov pe DN1, apoi am continuat spre Fagaras. Inainte de Sibiu cu vreo 20 km, exista o intersectie in care o luati la stanga, pe vestitul drum DN7C, un fel de Route 66 al Romaniei, deoarece, ca si amintita ruta americana, foloseste mai mult scopurilor turistice si de agrement decat unora comerciale sau de utilitate publica. Asta e un lucru bun - nu veti gasi tiruri sau camioane pe DN7C ci doar masini la plimbare (exceptie, ca de obicei, SUV-isti veniti sa alerge, sa depaseasca in curbe, sa-ti taie calea si mai putin sa admire peisajele), motociclete si biciclete. Da, exista oameni care traverseaza aceasta sosea dificila pe biciclete, uneori incarcate pana la refuz cu saci de dormit, corturi, genti. Pentru acestia am toata admiratia.

Mai putin bun este faptul ca, in weekend, acest splendid drum a devenit locul de pelerinaj al papucarilor din toata tara, unde vin ca la Mecca sa-si tureze caii putere, sa blocheze drumul parcand aiurea si sa manance porumb copt la 2000 m. Balea Lac, acolo unde era inainte o mica parcare pentru cei ce opreau pentru cateva ore sau minute pentru a admira lacul si muntii inconjuratori, a devenit un fel de balci, unde mii de masini se inghesuie incercand sa depaseasca nesimtitii care considera ca au dreptul sa parcheze in plin drum pentru a admira peisajul. Din fericire, acest inconvenient il veti gasi numai la Balea Lac (si partial la cascada Capra).
Va dati seama ca nici nu se putea pune problema de cazare disponibila, singura optiune valabila fiind cortul. Noi am zis pas insa si am decis sa ne intoarcem pana seara in Bucuresti.

Drumul dinspre DN1 pana la Balea Lac este impecabil iar peisajele iti taie rasuflarea, in special curbele dinainte de Balea sunt fantastice. Din loc in loc exista refugii unde puteti opri pentru poze sau vederi cu muntii si vaile superbe.

Treaba se schimba radical dupa ce treceti de tunelul de la Balea Lac si ajungeti in judetul Arges. Si aici sunt la conducere oameni certati cu gospodarirea drumurilor. Acolo unde nu sunt gropi, sunt petice de asfalt iesite in afara (un fel de gropi pe invers). Cred ca ei numesc asta reparatie. Eu o numesc prostie.

Pentru motociclete este si mai rau: in serpentine, la curbe, asfaltul este "mancat" si s-a format un pat de pietricele perfect pentru derapaje necontrolate. Colac peste pupaza, se pare ca in curbele astea se mai toarna iarna si nisip care e foarte bun sa mareasca aderenta pe zapada, din pacate numai pentru masini insa. Deci, motociclisti, atentie: viteza mica, nu franati si nu schimbati vitezele in curbe.

A doua "atractie" a acestei portiuni argesene sunt tunelurile: intuneric bezna (din fericire sunt scurte), iar pe jos aceleasi gropi in care balteste un fel de mazga umeda. Ridicati-va viziera, altfel nu vedeti nimic, puneti avariile si traversati incet in 1 sau a 2a viteza, altfel alunecati cu siguranta.

In rest, acelasi drum agreabil, care mi-a dat dureri in brate timp de doua zile dupa aia. Incercati ca timp de 30 km sa tineti in brate un pickhammer in loc de ghidon, sa vedeti cum e.

Dar nici nu as fi vrut sa fie altfel, pentru ca, poate, acesta este farmecul drumului DN7C.

+ frumusetea drumului
+ aventurile de pe traseu
+ peisajele
- aglomeratia de la Balea
- nesimtitii cu jeepuri si BMW
- gropile si peticele de asfalt de pe drum


Mai multe fotografii in albumul personal.

Mike Carter de la jurnalul britanic The Guardian, un mare calator pe doua roti, plaseaza Transfagarasanul in Top10 cele mai bune trasee de motociclete din Europa, pe locul 3.

http://www.guardian.co.uk/travel/2008/mar/24/europe.top10motorbikerides

Traversarea lacului Golovita spre Gura Portitei

Am auzit adeseori vorbindu-se printre cunoscuti si prieteni despre Gura Portitei ca despre un loc deosebit, indepartat si inaccesibil, de parca ar fi fost in alta tara sau mai mult decat atat, pe alta planeta. Unii fusesera deja pe acolo, altii auzisera si ei de la altii. Exista si un site: www.guraportitei.ro. Si cam atat. Niciodata nu ne-am facut insa curaj sa ne indreptam spre aceasta destinatie.

Din superioritate aroganta poate, de oameni plimbati prin strainataturi: ce poate fi de vazut asa de deosebit si interesant in Romania, intr-un judet in care saracia este la ea acasa? A trebuit sa fim manati de la spate de niste prieteni din Toronto, Canada, plecati cam de vreo 14 ani, si care ne-au propus aceasta destinatie, despre care auzisera si ei de la cineva. Ok, de ce nu, ne-am zis, sa mergem si-acolo.

Din comoditate poate, credeam noi ca e foarte departe. Nu-i deloc asa. Drumul dureaza ceva mai putin decat o traversare de weekend a Vaii Prahovei. Adica cam 3 ore de mers agale, legal, cu pauze "tehnice" si alimentari, din Bucuresti pana in comuna Jurilovca, judetul Tulcea.

Eu personal am ales drumul: Autostrada A2 Bucuresti - Drajna, apoi prin Slobozia - Harsova (cu trecere de pod la Giurgeni-Vadu Oii, 8 lei taxa de pod) - Jurilovca. Nu stiu daca e cel mai rapid dar e cel mai scurt si agreabil de condus. Dupa Harsova se merge pe 22A pana in comuna Ciucurova si acolo faceti la dreapta pe 22D. Atentie, pe indicator scrie spre Constanta si poate parea derutant dar pe-acolo trebuie mers. Dupa ce treceti prin Slava Cercheza si Slava Rusa (sunteti in tara lipovenilor) se face o intersectie mare, numita "Doua Cantoane": acolo mergeti inainte pe DJ222 spre Ceamurlia de Jos. Pe urma vine Jurilovca. N-aveti treaba cu Babadag-ul. Va zic toate astea pentru ca eu m-am luat dupa GPS Garmin si dupa viamichelin.com si amandoua au dat-o in bara.

Mai e si varianta Bucuresti - Ruse - Varna - Constanta - Jurilovca: o sa ziceti ca sunt rautacios, dar onor ministerul transporturilor a avut grija sa ne faca viata grea la podul de la Cernavoda cu punctul de taxare in care intra doar doua masini de-odata. Se pare ca nimeni de-acolo nu a vazut sau n-a inteles cum functioneaza un punct de taxare pe autostrada, si nici n-a facut vreo analiza de trafic. Bine, recunosc, traseul asta e o gluma, dar nu e exclus sa ajungem sa il folosim vreodata pentru a ajunge pe litoralul romanesc. Oricum varianta asta e mai scumpa si ne va costa 25 lei pentru a trece Podul Prieteniei (mai bine se numea podul gropilor sau al indolentei datorita situatiei groaznice a accesului pe partea romaneasca) + 6 euro bulgaro-vigneta pe o zi.

Odata ajunsi in Jurilovca, undeva in centru :) va intampina un panou mare pe care e scrijelita o mazgaleala: Spre Port, la dreapta. Atentie la gropi, primarul acestei comune e cam certat cu asfaltul. Sau poate nu erau gropi, ci limitatoare de viteza, si iar sunt eu rautacios.

Aici aveti doua optiuni pentru parcare si doua pentru transferul pe apa spre Portita. Firma care administreaza complexul de la Gura Portitei are in port o receptie unde puteti cumpara bilete dus-intors la vaporasul care traverseaza lacul Golovita (50 lei de persoana dus-intors, daca vreti doar dus aveti grija sa specificati). Tot aici puteti sa va lasati contra cost masina intr-o parcare pazita si supravegheata video pentru modica suma de 5 lei/zi.

Aritmetica celor care administreaza parcarea este cel putin ciudata: de joi la pranz pana duminica la pranz nu veti plati 3 zile, asa cum ati crede ci 4, nu conteza ca sunt doar 3 intervale de 24 de ore, la ei numarul de zile se rotunjeste si inferior si superior. Varianta ar fi o parcare "for free" dar cu riscuri pe o pajiste din apropiere unde oricum ajungeti daca cea cu plata este plina. Drumul dureaza cam o ora si 20 de minute si este foarte lent dar confortabil si placut. Pentru amatorii de viteza sau pentru nerabdatori exista oferte la salupe rapide care traverseaza in 30 de minute la aceiasi bani (daca sunteti 6 sau 7 persoane). Daca prindeti vant si valuri, salturile barcii pe borduri de beton (la viteza de 60 km/h valurile lichide devin solide) va vor amesteca organele interne si va vor asigura o a doua zi plina de dureri de fund si spate.

Noi am traversat cu vaporasul cel lent si a fost foarte placut pentru ca nu ne grabeam nicaieri. De fapt vaporasul e un fel de trenulet pe apa format din locomotiva - un remorcher cu vreo 20 de locuri care trage cu o parama un vagon - un fel de ponton sau slep amenajat cu scaune si mese pe care incap o groaza de oameni si bagaje.

Sunt trei curse pe zi: la 9:00, 14:00 si 18:00 dinspre Jurilovca, iar dinspre Portita la 12:00, 16:00 si 20:00. Salupele se tocmesc direct cu proprietarii - fara bon fiscal, of course - si pleaca la orice ora.

Drumul pe ape dintre Jurilovca si Gura Portitei, parcurs cu acest inedit mijloc de transport, este fantastic, una dintre cele mai placute traversari pe care le-am facut vreodata. Daca mergeti la Gura Portitei nu-l ratati.

+ frumusetea traversarii
+ peisajele lacustre
+ organizarea transferului pe apa
- wc-urile turcesti
- aspectul dezolant al satului Jurilovca
- gropile din asfalt

Mai multe informatii despre complexul Gura Portitei la http://www.guraportitei.ro/